De-ai fi tu…condeiul ce mă scrie

Sunt o sumă de lucruri, dar pe oameni îi doare în cot de mine. Nu am o talie de viespe și nici nu mă încadrez într-un tipar, am ieșit din unul. Am un aspect ușor vintage, nicidecum comercial. Am multe componente și toate îndeplinesc un rol. Am scut de protecție drept zid împotriva dușmanilor, dar nu sunt o broască țestoasă. În interior sunt albă,mă poți număra și am mai multe inimi.

Te pot ajuta să evadezi, dar totodată te pot ține prizonier. Îți pot fi colac de salvare și bilet de internare. A etira pe mine mă doar dacă mă “citești” din priviri mai încet. Nu trebuie să fii unul din acei clovni pentru a mă putea înțelege, dar trebuie să fii a naibii de ușor de amuza(n)t. Sunt departe de a fi perfectă și mă poți măsura cu un chenar, atât pe lungime, cât și pe lățime. Să mă descoperi e floare la ureche, dar trebuie profunzime pentru a nu te uita ca la mașini străine.

Înălțimea îmi variază ușor, dar nu în funcție de tocuri. Îmi poți adăuga la mijloc un nasture, dar trebuie a fi însoțit de un elastic pentru a mă încinge. Poți folosi chiar și o eșarfă, dar hai să nu refacem filmul 50 shades of grey. Mă găsești doar în format fizic și sunt atrăgătoare. Nu îmi place să fiu mușcată decât dacă sunt senzorială și așa te ajut să te dezvolți. Pot fi tot universul tău și îți pot influența starea de spirit. Povestea mea poate fi cu happy ending sau nu. Vei afla doar dacă mă parcurgi. Pentru a-mi modifica unele caracteristici și “a schimba capitolul” la care mă aflu, trebuie să folosești buricul degetului foarte puțin umezit pentru a nu lăsa amprente pe mine. Îți pot arăta cum să faci pască și drob, dar nu le poți mânca niciodata de pe mine. M-ai umple de ulei, nu e frumos. Nu am fetishuri din astea.

Mă poți da în leagăn, la tine pe brațe, dar să ai grijă să nu mă scapi și să nu zbor. Sunt mai ușoară decât majoritatea persoanelor de genul feminin, dar spre deosebire de ele, eu sunt foarte ușor de cucerit- depinde cât reziști (treaz). Dacă dansul acesta dintre noi începe subseară, să ai aproape 2 scobitori pentru a le pune la ochi dacă vrei să mă termini.

Scutul exterior îmi este amprentat de trecerea timpului, dar odată ce treci de el vei descoperi tot universul în care te poți regăsi. Scutul îmi este dublu de cele mai multe ori pentru protecție suplimentară și cu siguranță trebuie să știi să te comporți cu mine. Ar fi bine să nu mă maltratezi. Nu îmi place să fiu “șifonată” și nu ar trebui să îți permiți să îmi lași urme fizice dacă nu îți sunt pe plac. Am un miros specific încă de când am ajuns pe lume.

M-am gândit să devin mare vedetă, dar mă exprim coerent doar în scris. Nu știu să cânt și să vorbesc pentru că nu am gură. De comunicat știu să comunic, dar doar în scris. De cele mai multe ori e monolog, pentru că nimeni nu-mi răspunde. Vreau să mă promovez. Sunt la început și am nevoie de ajutor. Drept partener media voi avea nevoie de Comunicate de presă, să audă țara-n lung și-n lat de mine, să vuiască blogosfera despre mine încă dinainte de lansare. Un blogger partener de seamă cu al ei blog partenerAdriana Tîrnoveanu, mă va încâlci și mă va descâlci sub o altă formă, cu o interpretare nouă așa cum numai ea știe- cu creativitatea drept asul din mânecă și prospețimea cuvintelor drept fundamentul promovării. Cum altfel să mă reinventez decât cu ajutorul ei, sexul slab. Mă va prezenta exact așa cum sunt, îmi va scoate în evidență calitățile, dar îmi va puncta și defectele cu gândirea ei out of the box.

Dar, până atunci, hai să facem cunoștință. Mă numesc “A book for life”. Sunt un produs al firmei cu același nume. Sunt o carte autobiografică, un jurnal care are capacitatea de încondeiere. Cu fiecare clipă ce trece, povestea se scrie singură, fiecare moment este atent documentat și relatat ca atare.

Mă găsești în orice librărie, la nivelul ochilor tăi, așezată strategic. Am coperta de piele, o piele cu mici imperfecțiuni. Am calități și defecte, dar împreună cu ele formez un tot unitar. Poți oferi pentru mine cât crezi că merit, dar condiția supremă este să îmi demonstrezi iubirea ta nemărginită pentru citit. Astfel mă poți obține. Pot fi cartea ta, pot fi cartea lui. Mă iubești sau mă urăști. Nu există cale de mijloc .

 

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring Superblog 2017. 

 

Ingredientele naturale au farmec

Frumusețea este și va fi întotdeauna în ochii privitorului. Frumusețea este subiectivă. Frumusețea este fizică sau sufletească. Pe cea sufletească o cultivi de-a lungul timpului, pe cea fizică o ai de la naștere și trebuie să ai mare grijă de ea. Cum faci acest lucru? Prin multă dragoste de sine și îngrijire.

Frumusețea fizică trebuie să fie menținută cu ajutorul îngrijirii constante. În acest fel, ea va fi alterată într-un procent mult mai mic de-a lungul timpului. Frumusețea fizică a unei persoane este o combinație inedită dintre simetria trăsăturilor și armonia lor și îngrijirea constantă a corpului, părului și tenului.

Lipsa unei îngrijiri constante își pune amprenta asupra structurii și elasticității tenului. Chiar și trăirile sufletești au un aport în deteriorarea trăsăturilor feței, de aceea ne putem da foarte ușor seama de suferința unei persoane.

Învățăm din copilărie importanța îngrijirii propriei persoane. Prin ea transmitem iubire de sine și respect față de noi și față de cei din jurul nostru. Prima impresie resprezintă baza oricărei relații pe care o formăm de-a lungul vieții noastre, așadar, îngrijirea are un rol decisiv. Un par sănătos și îngrijit, o manichiură finuță, o piele care radiază de sănătate, toate acestea sunt cărți de vizită ale noastre.

O zi proastă își spune cuvântul întotdeauna și te face să pari trist, îngândurat și chiar obosit. O zi frumoasă te arată radioasă și fericită. În secolul vitezei, aproape toate procesele sunt efectuate într-un ritm alert. Timpul este prețios și, de multe ori, neglijăm anumite aspecte din viața noastră. Exact așa, o îngrijire corespunzătoare te pune în evidență, iar lipsa unei rutine de îngrijire te va afecta pe termen lung.

Pielea este cel mai mare organ al nostru, o piele frumoasă are nevoie de o îngrijire corespunzătoare. Pielea de pe față este puțin mai sensibilă decât cea de pe corp și poate fi îngrijită corespunzător tipului de ten și vârstei. Podoaba capilară te poate scoate din anonimat dacă este sănătoasă și cu un aspect plăcut.

De-a lungul unei vieți ingerăm suficiente substanțe chimice și cancerigene din mediul exterior sau prin intermediul produselor pe care le aplicăm pe corp. De multe ori suntem superficiali și alegem produsele de îngrijire pe baza ambalajului și nu ne informăm cu privire la efectele lor, la beneficii sau la ingrediente. Ne atrage ambalajul frumos colorat și scrisul deosebit și cedăm și îl cumpărăm. Nimic mai greșit.

O îngrijire inexistentă este de neiertat, însă o îngrijire necorespunzătoare este datorată lipsei de informare. Lipsa de informare poate face mult rău în acest domeniu. De exemplu, o rutină de îngrijire formată din produse ale căror rol nu îl cunoști sau chiar o rutină cu produse care nu sunt corespunzătoare tipului tău de ten îți vor afecta tenul pe termen lung.

Primul lucru pe care îl fac atunci când am în mână un produs de îngrijire  este să citesc lista de ingrediente. Este foarte important ca primele din lista de ingrediente să fie ingrediente pe care să știu să le citesc și să le identific. Ingredientele de la începutul listei sunt cele care se regăsesc în formula produsului într-un procent mult mai mare decât cele de la finalul ei. O rutina de îngrijire bazată pe produse foarte bine formulate este foarte importantă la fel ca urmarea unei etapizări corecte a ei. Prezența unor ingrediente naturale în produsele pe care le folosesc pentru îngrijire este foarte importantă pentru mine.  Noi, femeile, am avut oportunitatea grozavă de a ne bucura de ingrediente naturale dintotdeauna.

Ingredientele naturale din formulă nu determină în mod automat un preț mult mai mare al produsului în cauză. Prezența ingredientele naturale în componența unui produs determină însă, în mod automat, o calitate crescută a produsului. Reflectă în același timp gradul de efort pe care l-a depus brandul al căror produse le cumperi și grija pe care o are acesta pentru clienții săi. Niște produse pline de compuși chimici, în timp, vor duce la probleme grave. Eficiența ingredientelor naturale a fost demonstrată încă de pe vremea Cleopatrei și este un fapt pe care ne putem baza în alegerea unei rutini corecte și curate.

M-am bucurat nespus în momentul în care cei de la Farmec, o marcă de încredere pentru mine au lansat o linie de produse care au la baza lor ingrediente naturale. Noua gama Farmec are formule ușoare, lipsite de parabeni și este însoțită de parfumuri hipoalergenice. Ingredientele naturale determină o eficiență a produselor și o absorbție rapidă a produselor. Pielea noastră absoarbe mult mai repede produse care sunt naturale și nu sunt procesate, ele fiind compatibile cu pielea.

Fiecare ingredient natural are rolul său bine stabilit și mereu țin cont de acest aspect. Uleiul de argan, numit și “lichidul de aur” are proprietăți hidratante și, în același timp, protejează pielea. O rutină a îngrijirii feței bazată pe produse ce conțin ulei de argan va ajuta la păstrarea hidratării tenului, la protejarea lui și la hidratarea extra a acestuia. Este foarte important să nu uiți niciodată de etapa demachierii. Este foarte importantă și, chiar și atunci când ești obosit, poți să apelezi cu încredere la servetele demachiante cu argan , o opțiune facilă și la îndemână.

 

 

 

Apa micelară cu extract de orhidee poate fi o opțiune mai ușoară a demachiantului cu argan. Extractul de orhidee reușește să stimuleze capacitatea celulelor de a păstra apa un timp îndelungat, obținându-se astfel o piele hidratată și restabilindu-se echilibrul natural al pielii.

Ingredientele naturale sunt mult mai ușor de tolerat de organism și sunt absorbite mult mai ușor de acesta, neafectând procesele naturale ale celulelor organismului nostru.

Este foarte important să alegem calitatea înainte de toate și să punem în balanță ce contează mai mult: o “pânză frumoasă” pe care să pictăm toată viața noastră sau o cremă cu un ambalaj mai ochios, un ten frumos și care să ne păstreze prospețimea de-a lungul timpului sau o cremă plină de chimicale și la un preț mai mic?

 

 

Articolul a fost scris în cadrul competiției Spring Superblog 2017.

 

Să mă văd cu adevărat prin ochii tăi

Viața zboară în neant, secundele se scurg fără să simțim, iar anii își pun amprenta asupra noastră. În secolul vitezei unde totul este pe repede-nainte, tindem să uităm cât de important este timpul. Este necruțător, însă trebuie să profităm de fiecare clipă și, de ce nu, să o imortalizăm. O fotografie este dovada vie a fiecărui loc bifat de pe hartă, a fiecărui sentiment trăit și a fiecărei aventură avută. Imortalizezi amintiri, descoperi lucruri noi, proiectezi amintiri pentru viitor, transpui în fotografie acel amalgam de emoții. Expunerea, compoziția, creativitatea, lumina, camera, diafragma, obiectivul și senzorul îți sunt ajutoare de nădejde în transpunerea amintirilor în fotografie.

Cu fiecare fotografie realizezi albumul vieții tale, plin de momente importante, plin de însemnătate și înțeles. Fiecare călătorie pe durata căreia te-ai regăsit este documentată temeinic. Surprinzi fiecare licărire de speranță și fericire și, cu ajutorul căldurii inimii tale, reușești să faci fiecare secundă să se dilate.

Cu fiecare călătorie, experimentezi, înveți și te descoperi. Îți descoperi adevăratul sine. Te cauți și te găsești, poate te regăsești. Ești mai bătrân, mai înțelept, dar totodată la fel de copil ca altădată, ai rămas sufletul grupului chiar dacă ești introvertit.

Călătorești pentru a descoperi oameni noi, culturi și religii noi. Cauți pe stradă privirile blânde ale străinilor. În viața lor ești un simplu pasager, un om cu care își intersectează calea. Ceea ce el nu știe este că te-a marcat, face acum parte din drumul tău spre…tine și spre fericire. Din 2006, ai la dispoziție un motor de căutare ce te ajută să-ți atingi țeluri, să bifezi orașe și țări pe hartă. Cu ajutorul Momondo.ro, găsești bilete de avion și oferte de călătorie pliate pe nevoile și bugetul tău. Prin intermediul concursului Concurs The DNA Journey, organizat de ei poți afla călătoria ADN-ului tău.  Acum, lumea este doar la câteva clickuri distanță. Călătoria spre următoarea destinație începe chiar de aici, din motorul de căutare independent, cu primul click dat.

Am scos albumul cu amintiri și am atins coperta lui texturată. Fiecare poză din motorul de căutare mi-a servit drept inspirație. Ce faci când Universul îți joacă feste? Ataci sau treci în defensivă. Simt nevoia să rememorez trăiri, să mă transpun în pielea mea de atunci. Ajung în dreptul pozei mele preferate de călătorie și trag aer în piept adânc. Oftez și pășesc înapoi în timp.

Iubesc să călătoresc, însă am rău de mișcare. Karma sau Murphy, cine știe? La 6 dimineață am pornit în prima noastră călătorie împreună. Una inopinată din cauza programului încărcat, dar a fost cea mai frumoasă. Suntem de 6 luni împreună și cel mai lung drum este cel până la servici. Plecăm în Bucovina pentru 3 zile. Îi facem o vizită surorii tale pentru a o anunța că ne-am logodit. Am pus emoțiile în rucsac, inima în mâneca și am pornit la drum. Ajungem în 5 ore la ei acasă și îi invităm să ne însoțească într-o excursie de o zi. Vor merge acolo unde muntele se întâlnește cu cerul prin intermediul pădurilor. Un loc feeric, uitat de civilizație, unde îți poți asculta propria respirație și poți auzi șuierul vântului cum te cuprinde.

Cu fiecare km parcurs în mașină alături de sora ta, emoțiile se risipesc. Acum mai mult ca niciodată, am nevoie de calm. Îmi iau emoțiile în pumni și le arunc pe spate. Fac un pas în față pentru a nu le lua înapoi. Pe drumul spre pensiune sunt două rânduri de serpentine. De primul am trecut cu bine, urmează al doilea. Senzația de rău se agravează și mi-e teamă că inevitabilul se poate petrece oricând. Chiar dacă ne grăbim, am luat o mică pauză pentru un moment de respiro.

Logodnicul meu observă că fața mea trece prin tot spectrul de culori și, în dreptul Obcinei Mari, oprește. În fața noastră se află Monumentul Drumarilor, primul monument de acest fel din țară, iar priveliștea îți taie respirația. Toate elementele peisajului se contopesc parcă într-un peisaj dintr-un tablou de Paul Cezanne. Acel peisaj îmi oferă pentru prima dată sentimentul de siguranță.

În orice relație, cel puțin la început, vrei să fii perfect. Să fii cea mai bună variantă a ta, puțin mai cizelat și mai “sculptat” decât ești de obicei. Ți-e teamă să nu zici ceva greșit, să nu reacționezi într-un mod deplasat. Timp de 6 luni am avut constant această nevoie de a fi perfectă, de a primi aprobarea ta în tot ce fac.

Mă iei de mână și iei de pe bancheta din spate aparatul de fotografiat. Eu am fost întotdeauna fotograful, în orice context. Îmi place să surprind chipuri, gesturi, sentimente, nostalgii. Atunci când vine vorba despre prezența mea în cadrul unei fotografii, nu-mi găsesc locul, nu mă regăsesc. Mă simt precum o probă pusă la examinare la microscop sau sub o lupă pentru a mi se vedea toate defectele. Sub protecția camerei era mult mai bine.

Obiectivul camerei mă urmărește necontenit și vrei să surprinzi fiecare surâs al meu, însă el nu apare. Sub protecția camerei, mă anunți că ai să îmi transmiți ceva. Urli cât te țin plămânii: “Te iubesc!” . Mă dezarmezi, faci ca acea mască purtată atât de mult timp să cadă și chipul adevăratei persoane care te iubește nespus să apară la suprafață.

Apeși pe butonul de declanșare a camerei și suprinzi cel mai important moment. Acel moment în care cochilia pe care am clădit-o de-a lungul anilor s-a dezintegrat și în sfârșit mă pot simți liberă, cu adevărat liberă. Marchezi astfel începutul adevăratei mele călătorii alături de tine. Mă simt liberă și simt că trăiesc. Simt că acele cătușe imaginare de la mâini au dispărut și buzele îmi sunt acum descusute. Sunt gata să te las să mă cunoști exact așa cum sunt, cu defecte, cu speranțe și nevoi, plină de nesiguranță. Acea încredere de sine clădită drept zid de apărare s-a dărâmat și mă aflu în fața ta atât neputincioasă, cât și mai puternică decât am fost vreodată. Acum s-au evaporat constrângerile, inhibarea și te las să mă cunoști cu adevărat. Sunt în sfârșit fericită.

 

 

Albumul cade pe podea și eu tresar. Au trecut 4 ani de atunci și eu îți port acum numele de familie. Îmi dau seama că fără acel moment în timp, momentul fotografiei, care m-a descătușat nu am fi fost acum aici. Fiecare călătorie din acel moment după aceea a fost un proces de întărire a încrederii reciproce dintre noi și de cunoaștere și înfruntare a lumii largi în pas de dans și ținându-ne de mână.

 

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring Superblog 2017. 

Dai share la mâncare, dai share la iubire

 

Stau la masa aceasta scorojită. Timpul a pus amprenta asupra ei așa cum a pus și asupra ta. Atingi cu buricele degetelor fiecare crestătura din masă. Realizezi cum te-a afectat lipsa lui, a persoanei dragi sufletului tău. Dai share în online la orice informație despre tine, ce cărți citești, unde te afli la un moment dat, peisajul pe care îl admiri la ceas de seară. Îți dai seama că cu fiecare share îi ajuți pe cei dragi să fie mai aproape de sufletul tău. Acum, în secolul vitezei, telefonul îți e acum o extensie, instrumentul cu ajutorul căruia dai share la sentimente, trăiri.

Alina, trezește-te! Să reluăm. El lipsește de 5 minute din cameră și tu deja îți faci scenarii. A plecat pentru că era o problemă la bucătarie și poate, între timp, s-a întâlnit cu vreun invitat. Nu putea să-i dea cu flit. Doar e recepția nunții voastre. Faptul că mirele a furat mireasa e puțin neobișnuit, dar să trecem peste acest aspect. Nu suntem în camera noastră pentru că trezeam suspiciuni. Ne-am rezervat o camera la pensiunea de lângă pentru a fi siguri că nu ne întrerupe nimeni escapada.

Să vă povestesc cum ne-am cunoscut? Îmi interceptasem comanda de mâncare chinezească și mă îndreptam elegant spre masă. Un domn, nu spunem cine, cu capul în pământ și cu pași grăbiți, te flanchează din dreapta și varsă o porție întreagă de furnici în copac pe bluza ta albă cea nouă. Arătam ca un bebeluș căruia uitase mama să îi pună babețica. Dar în loc să țip la el, am început să râd în hohote la vederea disperării de pe fața lui. Ne-am îndrăgostit pe loc unul de celălalt. Mereu am spus că prima noastră întâlnire chiar aceea a fost.

Astăzi, la 6 ani de la acel eveniment, ne-am unit destinele în fața lui Dumnezeu. Știam că o zi așa specială trebuia sărbătorită într-un mod mai altfel. Așa cum mâncarea chinezească ne-a unit, acum cu ajutorul ei trebuie să sărbătorim. Iubim cultura asiatică, este acel lucru care ne-a unit.

Mi-am făcut temele de acasă și am aflat de noua aplicație Wu Xing a restaurantul nostru preferat.  Timpul petrecut departe de invitați este scurt. Dacă nu ar fi fost, deja mă vedeam îmbrăcată în rochie de mireasă și intrând în restaurant. Dar pentru noaptea nunții noastre am ales să comand prin intermediul aplicației. Voi avea parte și de un discount de 15% și asta nu a putut decât să mă bucure. Am pândit o clipă de respiro să dau comanda.

Cultura chinezească este plină de simboluri. Dacă acum o lună, când țineam regim pentru a fi cea mai buna variantă a mea la nuntă, aș fi comandat o supă pentru a ma ajuta în lupta pentru recuperarea controlului greutății mele. Dar în seara asta mă bazez pe faptul că în în limbajul chinezilor nu exista un cuvânt sau o expresie care să traducă cuvântul “calorii”. Am profitat de ocazia specială și am comandat toate felurile de mâncare pe care ei le au disponibile. Conceptul lor de Share your box mi se pare minunat. Eu i-am dat share vieții mele lui, i-am dat share iubirii mele, i-am dat share în fața lui Dumnezeu și acum urmează să ne dăm unul altuia share la mâncare.

Întotdeauna am considerat Anul nou o portiță de rămas bun inspre anul ce tocmai trece și anul ce urmează să ne încânte. Anul nou este un nou început, cum este pentru noi căsătoria noastră. Astazi este prima zi din restul vieții noastre. În alegerea mâncării m-am bazat pe simbolurile Anului nou chinezesc. Trimit astfel un mesaj către cosmos, iar mâncarea aleasă este liantul nostru către abundență, bogăție și sănătate. Am vrut neapărat să avem pe masă feluri de mâncare care să conțină ouă pentru fertilitate, rață pentru fidelitate, pachețele de primăvară pentru bunăstare și crevete pentru noroc.

Comanda a venit repede și masa pe care am așezat fiecare cutiuță era acum plină ochi. Mi-am luat de rezervă la mine o rochie și m-am schimbat rapid. Zgomotul de bețișoare a fost însoțit pe tot parcursul escapadei noastre de onomatopee pline de poftă: “Uuuu”, “Ahhh”, “Yummy”, “tulai”, “Mmmmmmmm”. Am împărțit frățește fiecare fel și am râs în hohote de fiecare dată când unul din noi voia ultima îmbucătură. Eram murdari aproape și în cot. Exact ca doi copii care abia acum învață să mănânce și se șterg cu mânecile de la bluză.

Am lăsat la sfărșit felul principal: furnici în copac cu pui, felul de mâncare ce ne-a legat. Am așezat cutia strategic pe măsuța de la intrarea în cameră. Soțul meu a înșfăcat cutia, a deschis-o și, în viteză, s-a împiedicat de marginea covorului. Vedeam cu încetinitorul cum se îndreaptă către mine o porție ce măsoară acum un metru de furnici în copac cu pui. Am așteptat momentul impactului. A venit. Urma lăsată pe rochia de ocazie avea forma literei S, S de la share, un cuvânt acum încetățenit în vocabularul nostru. Eram acum marcată ca de Zorro. Printre râsete cu sughițuri și plâns de fericire am ajuns în genunchi și mă țineam de stomac. Nu se putea repeta povestea într-un moment mai bun. 

După 10 minute de râs cu poftă am descoperit că în cutie mai aveam jumătate de porție. Am luat bețișoarele și cu delicatețe am apucat fiecare de capatul unei spaghete și am reconstituit scena din Doamna și Vagabondul. Ne-am transmis iubire unul altuia prin intermediul spaghetei hidratate precum cele două personaje principale ale filmului Avatar. Scena s-a sfârșit cu un țucat zgomotos ce a fost urmat de o altă porție zdravănă de hilizeală. Cum ar fi fost dacă aveam rochia de mireasă drept dovadă concludentă a fărădelegii pe care am comis-o?

Asta înseamnă să dai share la iubire prin intermediul unui share la mancare.

 

Proba a fost scrisă în cadrul competiției Spring Superblog 2017.

Personalitate de călător

 

Călătoriile îmi sunt cea mai la îndemână metodă de a experimenta, de a învăța și de a îmi descoperi propria persoană la un alt nivel. Mă pregătesc spiritual înainte de fiecare experiență de acest fel precum un burete care trebuie să absoarbă toată informația. Cu fiecare călătorie am evoluat, mi-am testat și descoperit limite. Mi-e greu să ies din cochilia mea construită de-a lungul anilor cu atât de multă grijă. Prefer o rutină, confortul propriei case, dar asta în ziua în care trebuie să-mi planific vacanța de vară trec printr-un diapazon de stări, de la bucurie la extaz și înapoi. E momentul la care visez tot anul. Începi prin a căuta destinații vacanță și ești într-o visare cu ochii deschiși continuă.

Călătoria este instrumentul cu ajutorul căruia mă reîncarc. Îmi reîncarc bateriile stoarse de puteri de-a lungul anului și învăț cât de norocoasă sunt să am o țară atât de frumoasă. Iubesc să descopăr culturi noi, obiceiuri străvechi, să realizez cât de mică sunt în lumea asta mare. Iubesc bunătatea oamenilor cu care mă întâlnesc pe stradă și faptul că pot fi în viața lor un simplu pasager, un observator curios, dar invidios. Invidios pe localnici că au oportunitatea de a-și petrece fiecare zi în locuri care îți cuprind ființa și o fericesc din prima clipă. Deși iubesc călătoriile în afara țării, anul acesta voi opta pentru o vacanță de regăsire, de regăsire a propriei persoane, de reevaluare a fericirii și de refacere a nivelului de apreciere a tot ce am și ce sunt. Și pentru asta rămân pe plaiuri mioritice, în România mea dragă.

Sunt pe cale să-mi planific vacanța mea de vară, o vacanță specială.  Și, ca în fiecare an, apelez la ajutorul celor de la CND Turism. Prin intermediul lor am plecat în numeroase vacanțe speciale care m-au întregit. Am “investigat” și printre ale lor oferte turistice am găsit la categoria “destinații interne” Delta Dunării. Delta Dunării este locul copilăriei mele, locul care conservă și menține vii momentele de fericire absolută alături de tata. Complex Peninsula Resort de 4* este opțiunea perfectă. 

 


Am făcut bagajele cu o săptămână înainte. După atât de multe vacanțe de o săptămână am învățat să fac bagajul după listă pentru a evita să uit ceva acasă. Lângă hainele subțiri și ordonate pe ținute, pe zile, am așezat speranțele neîntinate și dorința de a găsi acea piesă din puzzle lipsă din sufletul meu. Camera foto a fost pregătita pentru imortalizarea amintirilor și ochii au fost antrenați să se focuseze pe momentele deosebite ce vor urma.

Este ora 7. Sunt în autocar de câteva ore bune deja și timpul a zburat ca o pasăre maiastră. Pentru prima dată am plecat singură. Nu este doar o călătorie spre destinație, călătoria este instrumentul cu ajutorul căruia urmează să mă reîntregesc. Soarele de pe cer îmi preia energia negativă și îmi oferă drept răsplată energie pozitivă. Într-o clipită parcă, ajung la destinație. 

În fața mea se dezvăluie Peninsula Resort ca o cetate, exact pe marginea lacului, cu piscină proprie și Aqua Park – un adevărat resort. Mi-am dorit o locație autentică, o oază de liniște și asta mi s-a oferit. 

După un scurt tur al împrejurimilor am descoperit locul de pescuit ideal. Am un flash back și rememorez ultima ieșire cu tata la pescuit în Deltă. Atât mi-au rămas : amintirile și sentimentele palpabile și vii. Atunci am învățat cum să îmi montez undița singură după 5 ani în care acest proces a fost făcut de tata. După alte 10 minute m-am instalat pe scaunul de pescar și aștept prada. Liniștea este copleșitoare și atât de relaxantă. Îmi petrec toată ziua la pescuit. Am avut parte de prânzul meu preferat  din Deltă, o porție zdravănă de hamsii. Așa am simțit că m-am întors în timp.

A doua zi, martor al exagerării mele îmi este chiar nasul, roșu ca racul. Astăzi am planuri mari. Mă echipez și plec hotărâtă către Cetatea Halmyris, o cetate ce vuiește de istorie, cu 15 turnuri și văl de apărare.

Lacul Sărături este adăpostul multor păsări deosebite pe care îmi face plăcere să le fotografiez, “defect” de meserie – biolog. Petrec ore întregi identificând specii și admirându-le eleganța.

Realizez că mi-am făcut cadou o cină pe malul mării la cel mai frumos restaurant din Tulcea. Am o oră să mă pregătesc. Aleg cea mai frumoasă rochie și o pereche de sandale elegante și pornesc la drum. Iau autobuzul până acolo. Ajung la timp la masa cochetă. Rămân înmărmurită de magia apusului, dar sunt întreruptă de chelnerul care mă întreabă dacă m-am hotărât.

Cea de-a treia zi a fost rezervată în întregime Centrului Muzeal Ecoturism Delta Dunării. Muzeul are trei nivele și primul loc pe care am vrut să-l vizitez au fost bazinele cu pești de la demisol. Acolo l-am găsit pe Nemo și am descoperit specii frumoase și deosebite de pești. 

Grădina mini botanică de la etaj a fost fascinantă. Cu ajutorul prezentării de obiecte tradiționale folosite de locuitorii Deltei am descoperit atât de multe lucruri. Orele au trecut neașteptat de repede și m-am văzut obligată să mă întorc la cazare. Aș fi petrecut o eternitate pentru a absorbi fiecare informație transmisă.

A doua zi pornesc în expediție până la Tulcea. Am un vis pe care vreau să mi-l îndeplinesc. Vreau să vizitez Lacul Nebunu cu vaporașul și știu că aceasta este ziua cea mai bună pentru asta. Soarele mă mângâie cu ale sale raze. 

Cele 5 ore petrecute pe vaporaș m-au încântat peste măsură. Sunt cu adevărat fericită. Într-o zonă strict protejată se respectă sanctitatea locului, se simte în aer. Puzderia de păsări și specii de copaci alcătuiesc cu apa și cerul un tot unitar, un peisaj de poveste, greu de descris în cuvinte. 

Ajung la mal și …mă împiedic. Cad în apă și mă trezesc. Teama de a mă îneca m-a răpit din brațele visului atât de dulce. Abia acum realizez ce dor mi-a fost de aventură.

Acum am sufletul doldora de amintiri și inima plină de rememorări. Oare nu toată viața suntem într-o continuă călătorie către PROPRIA PERSOANĂ?

Decizie de viitor – realizată cu puțin ajutor

Ajungi la o anumită vârstă și deși ai impresia că societatea s-a schimbat, te înșeli amarnic. Ai peste 25 de ani și, la fiecare vizită făcută rudelor de sărbatori, fiecare întrebare oscilează în jurul căsătoriei voastre. Fie că sunt rudele mele, fie că sunt rudele lui, acesta este laitmotivul întâlnirilor: “Când vă căsătoriți? ” , “Când ne invitați la nunta voastră ?” , “Când dansăm la nunta voastră?” . Încercăm să fim diplomați, dar nu ne iese întotdeauna. Sunt mătușile acelea care te prindeau de obrajori când erai mică și ele vor un răspuns concret. Să știe ele data exactă pentru a putea banii deoparte.

Părinții noștri țin morțiș să avem o nuntă mare pentru a putea invita toate rudele. Sunt incluși pe listă și toți colegii de serviciu, ne-au văzut crescând. Așa lista acum cuprinde 300 de persoane din care doar 20% sunt persoane dragi care s-ar bucura cu adevărat pentru uniunea religioasă dintre voi.

Rudele pun presiune pe tine, societatea pune presiune pe tine. Știi oricum că ,după căsătorie, pasul următor va fi întrebarea: “Pe când copilași?”. Nu poți fi părinte la o vârstă înaintată, nu poți face copii la 40 de ani pentru că lumea te va întreba în parc ce vârstă are nepoțica ta. Preconcepții care dăinuiesc și, din păcate, încă definesc societatea noastră.

Noi, cuplul în cauză, suntem foarte siguri de relația noastră. Știm că nu ne va defini relația un act, nu o va face nici mai interesantă, nici mai sigură. Ne dorim amândoi să ne unim destinele, dar la momentul potrivit. Probabil că se poate încadra la stereotip deja. Vrem stabilitate financiară înainte de toate. Nu vrem să împovărăm pe nimeni cu cheltuielile ce vor rezulta în urma hotărârii de a ne căsători. Sperăm ca acea zi să fie cea mai frumoasă din viața noastră, nu una umbrită de termenul apropiat de plată a ratei de la bancă. Rudele sunt excluse din start pentru că nu ne dorim ca relația noastră să devină șubredă tocmai datorită banilor.

Cum nu avem posibilitatea de a ne căsători la Vegas doar noi doi, avem un plan mai frumos. Ne dorim o nuntă restrânsă, să fim înconjurați de familie și să împărtașim cu fiecare om drag din ea toate acele sentimente și speranțe cu privire la viitor. Planul l-am născocit la ziua mea deoarece subiectul central al discuției dintre noi doi era Irina. Irina este numele copilului nostru ipotetic. Și în mintea noastră s-a dezvoltat ideea de a fi însărcinată anul viitor tot pe vremea aceasta. Este o dorință mai presus de cuvinte, dovada supremă a iubirii noastre, fructul dragostei dintre noi.

Avem 3 săptămâni să organizăm o nuntă surpriză. Surpriza va fi pentru familia noastră. Avem puși deoparte niște bani, dar avem planuri mărețe și avem nevoie de un mic ajutor financiar – un credit nevoi personale . Colega mea de birou a plecat acum două luni într-un concediu pentru a se răsfăța și mi i-a recomandat pe cel de la Telecredit.  

Am accesat site-ul lor, am completat formularul online și am așteptat plină de speranță răspunsul lor. M-am bucurat că nu a trebuit să stau la coada la un ghișeu în spatele căruia, după un timp de așteptare prelungit, te așteaptă o figură nu prea prietenoasă. Am avut plăcerea să găsesc un site responsive și intuitiv.

În urma unei “investigații” desfășurate pe site acum pot răsufla ușurată. Suma pe care o poți împrumuta este între 100 și 2000 de lei pentru o perioadă maximă de 30 de zile. Toate informațiile necesare îți stau la dispoziție pentru a putea obține ușor un credit rapid online .Procesura este una transparentă și ai tot timpul siguranța că nu există niște informații trecute cu steluță în josul paginii care nu-ți sunt menționate.

Ai posibilitatea să aplici foarte ușor pentru un credit urgent . Zis și făcut. Mi-am creat un cont, mi-am completat datele de pe buletin, starea civilă, contul în care îmi doresc să-mi fie virați banii și venitul. Am încărcat în secțiunea Contul meu o copie dupa cartea de identitate, una după extrasul de cont al ultimei luni și o adeverință de venit, un număr infim de documente solicitate. Toate acestea au durat aproximativ 5 minute și am economisit tot acel timp pierdut în fața unui ghișeu și am evitat starea de nervozitate pe care mi-o da un astfel de proces în cadrul sistemului bancar.

Am așteptat ca cererea să îmi fie analizată și am primit confirmarea cererii de împrumut prin intermediul mailului și al unui mesaj pe telefon. Procesarea a fost rapidă. Nu a fost nevoie de parcurgerea a foarte mulți pași grei și anevoioși ca în alte cazuri. Procesarea a fost una rapidă și în acest mod am obținut un credit urgent rapid și fără bătăi de cap, din confortul propriei mele case.

Banii mi-au fost virați în contul menționat de mine prin intermediul formularului în aceeași zi și încă de a doua zi am putut să-mi pun planul în derulare.

Aveam nevoie de un credit până la salariu și l-am obținut. Acum tot ce trebuie să fac este să îmi îndeplinesc dorințele.

Am cumpărat toate materialele de care aveam nevoie pentru niște invitații cochete făcute chiar de mine. Am vrut ca acest eveniment să ne reprezinte întru totul și să investim multă pasiune în toți pașii făcuți până la nuntă.

Astăzi 1 mai am închiriat sala, am cumpărat baloanele și toate cele necesare decorării sălii. Am fost și am vorbit pentru buchetul de flori din bujori care îmi va înfrumuseța ținuta. În următoarele două săptămâni va trebui să cumpărăm ținutele, să stabilim meniul și să trimitem invitațiile celor dragi nouă.

Îi invităm pe data de 21 mai, la aniversarea noastră de 4 ani, la o cină unde ținuta obligatorie este inspirată din desenele animate.

Acum nu mai avem grija banilor și putem să fim liniștiți. Vom sărbători așa cum se cuvine uniunea noastră în fața lui Dumnezeu și cu ajutorul celor de la Telecredit vom face primul pas înspre frumoasa noastră viață împreuna ca soț și soție, în viitorul apropiat- părinți .

 

 

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring Superblog 2017.

 

 

Cu amintiri la purtator și cu privirea spre viitor

Pășesc cu tragere de inimă pe pământul ce mocnește de atâta căldură. E  primul pas pe care-l fac pe pământul care-mi va găzdui casa. Curios este că deja mă simt acasă. Acasă cu adevărat. Mi-a lipsit sentimentul acesta de apartenență. Îmi este ușor străin.

Mă uit în jur și nu zăresc nicio pereche de ochi care să mă spioneze. Fac o piruetă scurtă și din suflet și pentru o secundă mă opresc. Nu mi-am deschis ochii și realizez că deja mintea mea a început să zburde. Am un deja-vu. Am iar 7 ani și șterg cu mâneca geamul autobuzului care ne îndrumă pașii spre casa bunicilor. Atunci când ești mic găsești tot felul de lucruri de făcut care nu au tocmai vreun sens pentru cei din jurul tău, însă cântăresc nespus în ochii tăi. Am rău de mișcare și singura metodă prin care să nu mi se facă rău era să număr casele cele mai frumoase in satele pe lângă care călătoria ne purta. Făceam acest drum în fiecare lună și așa deja știam a câta casă după intrarea în sat era casa mea preferată. Revin în prezent și sentimentul plăcut rămâne alături de mine. Așa mă simt acum. Acesta pentru mine este visul suprem. Să pot construi o casă pe care să o privesc tot cu atâta admirație cu cât priveam casele acelea vechi ponosite și încărcate de amintiri, cu o aură parcă istorică.

Sunt atât de încântată pentru că de 10 minute am plecat de la biroul de proiectare. Tocmai ce am încheiat consultarea inițială. În trecut, m-am izbit de “meseriași” din cauza cărora am cheltuit de 3 ori mai mulți bani decât suma pe care eram dispusă să o investesc. Tocmai din încăpățânarea mea. Însă nu voi mai repeta aceeași greșeală.

Am decis să apelez la cei de la AIA Proiect pentru că am nevoie de certitudinea lucrului bun făcut. I-am ales pe ei tocmai datorită unor proiecte case minunate care m-au făcut să visez cu ochii deschiși și a recomandărilor. Viitorul meu cămin este un visul, un vis care se cere îndeplinit de 20 de ani. Și am nevoie de ajutor specializat. Am învățat că există specialiști cu o menire. Aceea de a te ajuta să valorifici ideile tale și să transpună viziunea ta într-un mod concret.

Am plecat de acasă hotărâtă și cu temele foarte bine puse la punct. M-am documentat cu privire la proiectele aflate pe pagina dedidată lor și am alcătuit un colaj din mai multe. Am găsit punctele forte fiecărui proiect și l-am adaptat conform nevoilor mele. Mi-am dorit o casă cu etaj dintotdeuna. Pe tot parcursul întâlnirii m-am simțit cu adevărat ascultată, mi-am expus aspirațiile. Mi s-au oferit alternative pe care eu nu le luasem în calcul, soluții la problemele pe care mi le puneam și răspunsuri la nelămuriri. Mi s-a spus de la început ce este fezabil și ce nu și m-a încântat sinceritatea lor. Unele lucruri sunt prea periculoase și acum realizez asta. Mă bucur că mi s-au expus beneficiile și punctele slabe ale alternativelor pe care le aveam în mine și chiar mi s-a oferit o a treia pe care să o iau în calcul. Asta numesc eu profesionalism.  Mi s-a explicat întocmai întregul proces prin care vom trece împreună. Mi-am expus așteptările prezente și viitoare referitoare la casă. M-am bucurat nespus că la ei am putut opta pentru un proiect de casă de tip personalizat. Am plecat cu multe așteptări de acasă și sunt mai mult decât încântată de faptul că această întâlnire mi le-a depășit. Am “schițat” un proiect adaptat la stilul meu de viața, la locul construcției și la bugetul de care dispun. Un mare plus mi s-a părut faptul că pentru discuția inițială nu a trebuit să plătesc nimic, a fost complet gratuită.

În viitorul apropiat vor urma definitivarea și verificarea proiectului casei mele. Ne vom întâlni și vom revizui împreună prima versiune pentru a putea trece la pasul următor sau pentru a face mici modificări dacă va fi cazul. Voi fi ajutată de o echipă specializată în această privință.

După ce totul este bătut în cuie vor urma pregătirile pentru documentația de autorizare și construcție. Proiectul obținut de la ei va fi unul complet și va conține arhitectura, instalațiile și structura. Acestea vor fi însoțite de recomandări tehnice și particulare cu scopul obținerii autorizației și a construirii casei. Voi primi ajutorul lor pe tot parcursul obținerii autorizației și al execuției proiectului.

—————————————————————————————————————————–

Acum toate planurile-mi sunt proaspete în minte. Debordez de fericire și prin vene încă îmi circula adrenalina. Mă simt vie. Mă simt ca Belle din Frumoasa și Bestia atunci când descoperă fiecare cameră din castel.

Înaintea mea se desfășoară imagini ca niște diapozitive. Mă focusez pe ele și intru pe poarta imaginară care ce tocmai se deschide automat. În fața mea se înalță o casă frumoasă de o culoare deosebită de ivoire cu etaj. Casa are o formă atipică. De trunchi de piramidă patrulateră cu baza în sus. Mașina deja se află în garaj.

Pe alee se află dale de piatră ce au aspect de lemn. Ele contrastează cu modernitate casei și asta cred că îi dă un farmec aparte. De o parte și de alta a aleii se află flori mov înalte.

Geamurile de la toate ferestrele strălucesc în lumina soarelui puternic de august și mă observ pe mine într-o oglindă cu gura până la urechi. Am ales geamuri de tip oglindă partea din față a casei chiar dacă aleea până la intrarea în casă este destul de lungă. Cred că va trebui să fac niște cursuri de alpinist utilitar pentru a șterge aceste geamuri. Ce multă lumină! Fac un pas mare în lateral exact în locul în care vor fi scările și îmi îmaginez că le urc.

Totul este atât de alb. Ajung în hol și așez cheile în cutia specială pentru chei abia primită cadou de casă nouă. Deschid ușile albe mate din sticlă culisante și fac un pas. Am ales stilul open space și în aceeași spațiu din fața mea se regăsesc livingul mare cu televizorul ca element central. Mobilierul este minimalist. În partea dreaptă se află zona pentru cină delimitată ușor printr-un prag. Mă întorc pe vârfuri în stânga și mă întreb ce se ascunde în spatele ușii din fața mea.

O deschid și dau de o bucătărie mare cu o insulă în centrul ei, utilată și mobilată complet, exact pe gustul meu. Am chiar și acel cuptor minune de tip retro la care visez de atât de mult timp. Din bucătărie ies direct într-o terasă mică și cochetă în care mi-am așezat o bancă strategică pentru citit. Lumina este perfectă aici și geamurile de sus până jos în formă de semicerc complimentează compartimentarea spațiului.

Din terasă am posibilitatea să ies direct la 2 metri de piscină. Visul meu de când eram mică. Posibilitatea de a sări direct în piscină din casă nu mi-a dat pace nici până acum. Marmura de exterior ce înconjoară piscina are un aspect ușor prăfuit, dar îmi place nespus. Piscina are 5 metri pe 5 metri și va fi perfectă pentru întrecerile cu Irina, fiica mea. În stânga piscinei se află o masă mare de 12 persoane, numai bună pentru odihnă și o limonadă după câteva ore bune de inotat. Am avut grija să aleg un mobilier waterproof. Pe marginea piscinei, pe sezlonguri se odihnesc soțul și Irina și parcă le aud chicotelile. Am avut inspirația să plantez chiar niște copăcei care seamănă cu niște palmieri.

La 2 metri de piscină începe grădina care are acum o iarbă tunsă parcă la milimetru și terenul de baschet pe care și l-a dorit el nespus.  Pe iarbă, la 3 metri de teren se află 3 baldachine, numai bune de lenevit, ațipit, privit formele curioase ale norilor sau chiar citit o carte bună.

După ce se termină piscina, observ o clădire separată. Aici și-a făcut soțul meu camera lui de jocuri pe care și-a dorit-o dintotdeuna cu o masă de biliard în centru, darts, un colțișor de gaming și o mașină mare de făcut popcorn. Așa Irina va dormi liniștită dacă tati e supărat din cauza jocului.

Pășesc din nou în casă și mă bucură podeaua cu încălzire integrată. Senzația este de nedescris. Găsesc scările către etaj din lemn și urc cu grijă de parcă Irina ar dormi deja acolo. La etaj este un hol lung care te lasă să ai acces într-un capăt în dormitorul principal și în celălalt la baia mare. Dormitorul mare este nespus de frumos, cu baldachin și mobilier de tip shabby chic. Din el poți trece ușor în baie care este minimalist construită. Există și cabină de duș construită separat, dar și cadă de tip retro cu picioare care să te ajute să te relaxezi în serile lungi și obositoare. Mai există o ușă misterioasă în dormitor care dă direct în garderobă. Cât de mult mi-am dorit așa ceva. Am atât de multe lucruri frumoase aici, așezate la vedere exact cum merită. E la fel de mare precum o cameră de sine stătătoare și îmi petrec câteva secunde atingând toate eșarfele mele din mătase și rochiile care au așa multe amintiri întipărite pe ele.

Ies în hol și la 3 metri pe stânga găsesc o cameră deschisă făcută exact pentru Irina. E camera visurilor mele. Așa cum mi-am dorit mereu să am de mică și mi-am dorit ca Irina să aibă această oportunitate. Se joacă liniștită în cortul ei din mijlocul camerei cu căsuța ei de păpuși. Are baia ei și mă bucur că are intimitate acum.

Și surpriza care m-a făcut să vărs o lacrimă este camera mea de beauty. Camera în care sunt depozitate toate produsele mele cosmetice așa cum merită într-un mod plăcut, parcă ar fi așezate la expoziție. Aici este și biroul meu și se pare că acum am un locușor al meu de liniște, o oază de pace și armonie în care să îmi cultiv creativitatea.

Și mă trezesc deodată cu o durere de cap. Am dat cu cotul foarte tare de singurul stâlp din curte care nu-și are locul acolo și ies din transa în care am fost până acum. Pentru o clipă totul era aievea.

Dar va fi în curând totul concretizat. Dintr-un vis va deveni realitate, dintr-o viziune va deveni o casă.

 

 

Această postare a fost scrisă în cadrul competiției Spring Superblog 2017.

 

 

 

O competiție cu bucluc

Este o zi frumoasă de iarnă. Mă chinui să îmi țin echilibrul pe gheața lucioasă. . Simt o ușoară bătaie pe umăr și un alt domn mă ia de sub braț și mă îndrumă spre primul pasaj. Mi se pune o cagulă pe cap. Văd doar lumină din când în când prin țesătură. După 10 minute de când sunt ghidată să merg,mi se ia cagula și mă aflu față în față cu 2 domni care încep să îmi vorbească într-o română stâlcită. Îmi spun că sunt filată de 2 luni de organizația secretă din care fac parte. Eu și încă 9 persoane am fost selectate pentru a participa la o competiție și premiul cel mare este dobândirea statutului de membru cu drepturi depline al organizației lor. E prima dată când aud de așa ceva și sunt sceptică, dar le fac jocul. Peste 3 luni va trebui să particip la un concurs cu 7 probe care se bazează pe rezistență, cultură generală, agilitate, strategie. Cea din urmă probă și cea mai importantă este aceea în care va trebui să îmi înfrunt fricile cele mai mari, 3 la număr.

după 3 luni…

Și totuși, stau să mă gândesc… Nu am completat nici un chestionar, nu știu ei care-s fricile mele. Dar gândul la competiția asta fictivă mi-a dat un impuls. Știu că e o farsă, dar inexplicabil mi-am schimbat viața complet. Acum mănânc sănătos, mi-am “lucrat” mintea și corpul. Acum 3 luni datul jos din pat era sport extrem, însoțit cu surle și trâmbițe de genunchi care pocnesc, de glezne ruginite și de văicăreală datorată durerii de spate. M-am antrenat în fiecare dimineață, am facut jogging, am ridicat greutăți, am trecut de curse cu obstacole cu ochii închiși, am rezolvat probleme de gândire. Mi-a fost dor de spiritul acesta de aventură.

Astăzi 31 martie mă trezesc la ora 6. Afară este beznă și uitându-mă pe geam observ niște umbre. Îmi joacă imaginația feste. Mă echipez pentru alergat și pornesc. Pe stradă nu este nici urmă de activitate. După 5 minute ajung fără să-mi dau seama pe strada pe care i-am văzut pe cei doi domni prima dată. Îi zăresc în același loc. Cu coada ochiului dau de o mare de oameni strânsă la o linie de start.

Primesc o brațară cu tracker. La sunetul de start, mă cuprinde adrenalina și dau tot ce e mai bun pentru a îi depăși pe cei 9 din fața mea. Nu este o coincidență că mă aflu acum aici. Mă aflu în toiul competiției. După prima probă s-a trecut direct la următoarea, cursa cu obstacole. Trebuie să sar peste obstacole din ce în ce mai înalte, de la 10 cm la 1 metru. Am o febră musculară groaznică, dar ies pe primul loc. Urmează un moment de respiro timp de o jumătate de oră. Inima îmi pulsează sângele prin vene într-un ritm alert.

După o ghicitoare rezolvată și un puzzle format din oameni, ajung la proba numărul 4.

După 35 de minute sunt la intrarea într-un labirint format din gard viu. Trebuie să scot cel mai bun scor. Nu ni s-au zis condițiile de jos, dar pentru prima dată realizez că sunt într-o competiție. În fața mea se închid și se deschid alei pentru a putea înainta. Văd o portiță de scăpare cu ajutorul soarelui care se întrevede printre ramuri. Intru prin tufiș și observ un drum drept de 20 metri. Ajung la capăt și prin luminiș observ lunii de cale ferată. Asta este scăparea mea. Trebuie să urmez calea ferată, aceasta este cheia. Parcurg 4 metri încet și deodată tufișul se transformă în oglinzi. Alerg următorii 14 metri când observ că aproape de final, ultimii 4 metri de oglinzi din fața mea încep să se apropie. Sunt claustrofobă, mă las în 4 labe, găsesc 2 șipci și le bag sub zidurile care mai au puțin și mă strivesc. Se opresc. Drumul devine drept și pentru prima dată reușesc să trag aer în plămâni adânc.

Proba numărul 5 a început fără voia mea. Nu sunt atentă și cad într-un hău. Ajung într-o cutie de sticlă acum închisă ermetic în care începe să curgă apă. Mi-e teamă dintotdeauna să nu mor înecată. Instinctul de supraviețuire se activează. Mă panichez, dau din mâini și din picioare și simt cum cantitatea de oxigen se diminuează considerabil. Mă calmez și închid ochii pentru o secundă. Apa acum îmi ajunge până la brâu. Am pe cap o căciulă dintr-un material impermeabil. O dau jos și o atașez la gura țevii prin care curge apa și sigilez cu ajutorul clamei de păr. Se activează mecanismul de deschidere a trapei de sub mine și ajung într-un lift.

După monitorul din lift mă aflu la etajul 50. Suntem în continuă cădere și trebuie să evadez cât pot de repede din lift. Dau trapa de deasupra deoparte și urc cu greu. Ajung pe lift și am de înfruntat o altă frică foarte puternică de-a mea- frica de înălțime. Trebuie să urc pe o scară șubredă până la ușa deschisă de la etajul 50. Mă țin cu prețul vieții de marginea scării și ajung în sfârșit la ușa întredeschisă. Adrenalina a atins cote maxime. Îmi simt sângele pulsând în urechi. Am tremurat tot drumul și cred că a ajutat faptul că nu m-am uitat în jos. Mă strecor prin spațiul strâmt și ajung la etajul 50. Acolo o mulțime de oameni aplaudă cu frenezie. În fața mea sunt 15 oameni cu mantii. AM CÂȘTIGAT!

Acum am realizat că ultima probă a fost parcursă în timpul celorlalte etape. Mi-am înfrânt cele mai puternice frici: claustrofobia, frica de înec și cea de înălțime.

 Competiția a fost organizată de InterComFilm. Toată întrecerea a fost filmată cu camere ascunse și cu ajutorul camerelor încorporate în trackerul primit la început.

Am fost personajul principal pentru un film pentru copii – „Strumpfii: Satul Pierdut”Cu ajutorul unor camere ultraperformante toată acțiunea s-a transformat într-o animație. Astăzi s-au filmat toate scenele și tot astăzi cu ajutorul tehnologiei înaintate este și data lansării-  31 martie 2017.

Am câștigat cel mai frumos premiu: am devenit  Ștrumpfița , membru cu drepturi depline a Ordinului Ștrumpfilor.

Această postare a fost scrisă în cadrul competiției Spring Superblog 2017.

O caramidă financiară – cheia resuscitării afacerii

 

Te trezești în fiecare zi timp de 3 luni cu o lehamite groaznică de a merge la muncă. Te gândești și te tot răzgândești că ai vrea să faci ceva măreț. Ceva care să te reprezinte și să ajuți persoane cu aceleași pasiuni ca și tine să-și pună în valoare munca. Îți dai demisia. Primul pas e făcut. Îți înființezi cu banuții tăi strânși cu trudă o afacere. Și abia atunci îți dai seama cât de mult contează economia din perioada în care te apuci de ceva pentru sufletul tău.

Vorba aceea: Drumul spre succes e pavat cu intenții bune. Sau stai! Așa am crezut eu că este, dar m-am înșelat groaznic.

Am fost mereu un om ocupat, măcinat de toate problemele cotidiene, cu foarte puțin timp spre deloc pentru el. Pentru mine întotdeauna cea mai mare consecință a lipsei timpului a fost alimentația haotică- orele târzii la care ajungeam să mănânc, alegerea unei opțiuni mai ușoare de tip fast food. Ajunsesem să mă simt de 40 de ani și să arăt ca atare de la 24 de ani. Mă uitam în oglindă și abia mă recunoșteam, zăream doar o reflexie a vechii Alina. Dar asta nu trebuia să rămână așa. Am refuzat!

Trăim în secolul vitezei. Punem preț pe carieră și neglijăm de fiecare dată familia, sacrificăm timpul petrecut alăturii de copilașii noștri pentru a putea pune la punct toate acele activități care trebuie făcute zilnic, inclusiv gătitul. Și așa mi-a venit ideea. Într-o miercuri seară, în 2017, vorbeam la telefon cu cea mai bună prietenă despre faptul că nu are timp deloc să facă mâncare. Avea un fiu de 4 luni de care trebuia să se ocupe în permanență. Și vorbele ei și acum au un ecou la mine în minte: ” Doar dacă ar inventa cineva un sistem prin care să mi se aducă acasă toate alimentele porționate împreună cu o rețetă care să poată fi pregătită în mai puțin de 30 de minute ar fi minunat. ”

Asta am decis să fac. Acum doi ani mi-am dat demisia și am pornit la drum pe un drum care speram să îmi aducă succesul. Am investit toate economiile mele de-o viață în această afacere. Am pus pe picioare un sistem inteligent special creat pentru oamenii foarte ocupați – “Save time”. În schimbul unei sume modice de bani noi oferim abonamente pentru o saptămână sau o lună. Un abonament pentru o săptămână constă în livrarea unor 7 rețete pentru fiecare zi însoțite de alimentele necesare preparării lor porționate de noi.  Așa clientul nu va pierde timpul prețios prin magazine la cumpărături, nici căutând cu frenezie în cărțile de bucate idei noi și îl va investi exact acolo unde este nevoie. Fiecare client poate alege dintr-o varietate de 100 de rețete în funcție de preferințele sale. Livrarea alimentelor se efectuează într-o cutie frigorifică din polistiren cu sertare, asemănătoare unui frigider în miniatură. Fiecare sertar conține îngredientele porționate, proaspete și vidate pentru fiecare rețetă în parte.

De atunci până acum s-au schimbat multe. Numărul angajaților este de 5 ori mai mare, ne-am dezvoltat frumos și armonios. Mi-am transformat apartamentul în sediu, afacerea mergea mai bine ne-am fi așteptat până acum 3 ore. Ne-am izbit de un zid de piatră și aveam o viteza de 120 de km pe oră. Așa s-a simțit.

Ne-am trezit peste noapte asaltați de comenzi. Comenzile acum se dublaseră și nu le puteam prelua pe toate din varii motive: lipsa spațiului, lipsa banilor pentru procurarea alimentelor și recentul “deces” al mașinii cu care făceam livrările. Astfel nu puteam face față comezilor din start, vom pierde clienți și acum nu mai putem livra nici comenzile de luni. Nu vreau să dezamăgesc toți oamenii care se bazează pe mine, clienții care abia așteaptă noua săptămână. Astăzi este miercuri, nu am timp de pierdut.

După o oră de bocit cu sughițuri, încerc să gândesc la rece. Pentru înființarea afacerii m-au ajutat ai mei cu o parte din bani, dar e vorba de prea mulți bani la mijloc și e totul prea din scurt. Nu pot să le fac una ca asta, dar am nevoie de ajutor financiar . Gândind la rece, am nevoie de ajutor specializat.

Am nevoie de un împrumut pentru întreprinderile mici și mijlocii pentru achiziționarea unui nou spațiu pentru a-l folosi drept sediu și a unui mașini noi pentru a efectua livrările ca și până acum.

Sursa poza 

Sesiunea de browsing de săptămâna trecută a dat roade. Parcă știam că se va întâmpla ceva. Vreau de ceva timp să mă extind și acum costul reparației mașinii sau posibilitatea schimbării ei îmi forțează mâna. Merg pe mâna AVBS Credit. Au un motto care se mulează perfect pe situația mea : „Visează… obține cu AVBS”.

  Credit pentru Investitii

Eu militez pentru un timp liber de calitate, petrecut așa cum se cuvine, așa că un broker de credite este alegerea care mă va ajuta să îmi salvez afacerea și să aloc timp prețios ideilor pentru dezvoltare și inovație.

După ce am ajuns la locul faptei, am sorbit fiecare cuvințel care mi se adresa și l-am trecut prin filtrul rațiunii, am ajuns la o concluzie: am făcut cea mai bună alegere. M-am simțit mai inspirată ca niciodată. Am mizat pe siguranță, profesionalism și eficiență și exact asta mi s-a livrat. Și asta fără niciun cost.

Mi s-au prezentat toate ofertele de creditare existente pe piață fără folosirea unui limbaj de lemn sau plin de termen bancari greori. Un scoring preliminar mi-a fost făcut pentru a putea decide ce fel de tip de credit și suma pe care aș putea să le obțin. Mi s-au expus opțiunile potrivite necesităților mele fără a lăsa vreo informație deoparte. Am aflat care sunt riscurile la care mă expun. Am ales din cele trei opțiuni de creditare un credit pentru investiții .

Ulterior mi s-a întocmit un dosar de creditare. Dacă ar fi trebuit să fac eu asta, stresul, cumulul de informații noi și nesiguranța constantă m-ar fi însoțit tot drumul spre obținerea creditului atât de necesar. Nu a trebuit să solicit informații de la fiecare bancă în parte. Am găsit toate informațiile necesare într-un singur loc. Am ales banca potrivită pentru mine și acum nu-mi rămâne decât să aștept. Brokerul de creditare mi-a pus dosarul la punct, l-a depus și astfel sunt convinsă de reușită. Mă va ține la curent pe tot parcursul procesului. Cu ajutor lui pot obține o dobândă mai mică, o micșorare a comisioanelor bancare și chiar a perioadei de așteptare. Este cel care mă va însoți la bancă pentru a putea semna contractul de creditare.

Sursa poza

Am ales un credit de investiții și consider că este cea mai bună opțiune pentru mine. Am mai multă libertate de mișcare. Pot face achiziții, investiții, construcții, dar aș putea să și refinanțez alte credite. Am avut opțiunea de a accesa o sumă de încadrată între 20.000  RON și 670.000 de ron, iar perioada de rambursare ar putea fi de până la 7 ani. Am oferit o garanție imobiliară. Două din beneficiile importante sunt:  faptul că îmi pot continua dezvoltarea companiei și faptul că suma creditului a fost stabilită în functie de necesitățile mele și de capacitatea mea de rambursare.

Mă bucur că “Save Time” este singura afacere de acest gen din țară și asta mă face să fiu competitivă cu mine însămi. Calitatea va fi în continuare pe primul plan, nu voi coborî ștacheta exigenței.

Cu ajutorul acestui credit îmi doresc să mă dezvolt.

Primul obiectiv este acela de a repara mașina veche și de a îmi cumpăra una nouă pentru a acoperi o suprafață mai mare pentru livrări și pentru a putea respecta termenele impuse.

Cel de-al doilea este acela de a cumpăra vila de lângă mine și de a o transforma în sediu pentru a ridica nivelul afacerii. Voi investi în modernizarea, amenajare spațiilor de desfășurare a activității și a unității de producției. Voi achiționa aparate noi pentru a porționa ingredientele mult mai rapid. Voi cumpara o nouă mașină pentru vidat alimentele deoarece tehnologia a evoluat cu adevărat în acești doi ani. Voi înlocui toate cutiile frigorifice vechi din polistiren cu unele dintr-o generație recentă.
Al treilea obiectiv este acela de a inființa o grădină în care să cultivăm chiar noi legumele, fructele, verdețurile într-un mod bio și potrivit pentru sănătate. Așa am economisi bani și am ști cu adevărat pe ce dăm banii și clienții noștri vor avea încredere că știu ce consumă.
Așa voi ajunge să spun cu adevărat că mi-am atins scopul. Acela de a “livra” calitate și timp prețios cu costuri minime din partea clientului. Vreau să văd pe stradă români fericiți care au reușit să acorde cu adevărat timp familiei sau acelei pasiuni demult uitate cu ajutorul meu. Aceasta va fi cea mai mare satisfacție.

 

Această postare a fost scrisă în cadrul competiției Spring Superblog 2017.

Atenție la neatenție

 

O vizită inopinată a fratelui meu mi-a amintit de una din legile lui Murphy:  “O eroare care se poate strecura într-un calcul se va strecura acolo şi astfel încât să aducă cel mai mare prejudiciu întregului calcul.” Era foarte supărat și avea nevoie de ajutorul meu. Și peste 10 minute aveam să aflu și de ce.

Cochetează de un an cu publicarea primului roman, însă avea dubii deoarece își dorea să publice varianta în limba română și, în același timp, varianta în limba engleză. Publicarea iminentă a cărții i-a mâncat toate resursele. Alocase puțini bani pentru traducere. S-a gândit că poate scăpa mai ieftin. Având în vedere că nu știe nicio boabă de engleză a decis să apeleze la Google Translate. Și după ce păsărica i-a ieșit pe gură am avut în fața ochilor varianta în română și varianta în engleză. După alte 50 de minute în care, sinceră să fiu, am făcut cam de 5 ori accident vascular și creierul îmi sângerează, simt că trebuie să îmi măsor foarte bine cuvintele.

 

" Domnul George avea o fiica de 6 ani și un băiețel de 3 ani. El facea parte dintr-o generație etilistă și se învârtea în cercuri sus puse. Soția lui George trebuia să ia toate deciziile în casă.
 În consecință,ea a trebuit să cumpere patuțul Sofiei. Era un pat pentru copii cu picioare de lemn. Cadrul de lemn era foarte frumos finisat și era potrivit camerei fetiței.
 [...]
 După o zi plină de peripeții, George ajungea foarte târziu acasă. Nu era prima dată, însă astăzi era o zi specială. Ziua Sofiei. În mâna dreaptă ținea tortul, iar în mâna stângă un Tom care vorbește.
 După rugăciune, au luat loc la masă și deodată se aude:
 - Haideți să mâncăm copii ! La mulți ani, Sofia! Dragă, îmi cer scuze că am întârziat, dar mi-a sărit muștarul la servici. Dar se întoarce roata, vei vedea! Șeful meu a încercat să mă aburească, dar am identificat intențiile lui meschine."

Google translate grăia astfel:

"Lord George had a daughter 6 years and a boy of 3 years. He was part of a generation etilistă and spun in circles above made. George's wife had to make all the decisions in the house.  Consequently, she had to buy crib Sofia. It was a cot with wooden legs. The wooden frame was finished and it was very nice room right girl. [...] After a day full of adventures, George arrived home very late. It was not the first time, but today was a special day. Day Sofia. Cake was holding in his right hand and his left hand a Tom speaking. After the prayer took place at the table and suddenly you hear: 

- Let's eat children! Happy birthday, Sofia! Honey, I'm sorry I'm late, but I jumped mustard at work. But the wheel turns, you'll see! My boss tried to fog up, but  I identified his intentions petty. "

 

Pe parcursul citirii romanelor, nu știu ce m-a deranjat mai mult. Faptul că erau multe greșeli în varianta în română sau faptul că era atât de mândru de faptul că nu a trebuit să dea bani pentru traducere.

O traducere calitativă cântărește mult în ochii celui care citește. Prin acest mic exercițiu am realizat cât de importantă e prezența unei virgule acolo unde trebuie: “- Haideți să mâncăm copii !” . În engleză nu există corelare cu toate expresiile din limba română și domnul Google translate normal că traduce mot-a-mot. Și nu doar “el” ar face asta, ci orice novice în ale traducerilor în engleză. Și cine are picioare de lemn? Patul, normal, dar exprimarea e defectuoasă.

Fratele meu are nevoie de ajutor specializat, urgent! I-am recomandat firma cu care noi colaborăm de atât de mult timp pe partea de traduceri: Agenţia de traduceri Swiss Solutions .          

De fiecare dată când am avut nevoie de ajutor am apelat la traduceri specializate Swiss Solutions . Am știut că se diferențiază prin calitatea traducerilor, prin promptitudine și nu numai. Opțiunea de traduceri specializate în 80 de limbi nu-i de ici de colo. Ai opțiunea de a realiza cu ajutorul lor : traduceri tehnice, financiar-bancare, medicale, juridice, chiar și automotive.

Intrând pe site m-am bucurat să observ noutatea : estimare preț traduceri în doar 15 minute. Beneficiile acestei estimari sunt timpul scurt de răspuns și gratuitatea acesteia. În tot acest timp se vor stabili termenul limită și un buget, așadar oferta este personalizată. O noutate este Departamentul de Revizie care se asigură că au fost respectate întocmai cerințele clientului.

Și poate că ei vor fi cei care într-un mod diplomat vor reuși să îl facă pe fratele meu să înțeleagă cât cântărește o muncă efectuată în mod calitativ. Mă bazez pe faptul că în traducerea lor: “But the wheel turns, you’ll see! ” și “I’m sorry I’m late, but I jumped mustard at work.” nu își vor mai avea locul.

Și trebuie să conștientizeze toată lumea faptul că trebuie să punem preț pe calitate, nu cantitate. E important să știm că munca făcută de o firmă pregătită în acest domeniu al traducerilor trebuie să fie apreciată așa cum merită. În felul acesta evităm să ne mâncăm copiii !